Generatii de sacrificiu, una dupa alta. Cand oprim carnagiul?

In ultimele luni traim intr-o zona de conflict. Nu e o disputa ideologica sau un dezarcord strategic, nici macar nu sunt diferente de tactica. Si de o parte si de cealalta avem de a face cu un pasional partizanat politic, convingerea ca exista doar o singura solutie, dar pana la urma e buna orice metoda de realizare a obiectivului. Justitie sociala? Succes politic? Praf in ochi! Acest conflict are la baza ingustimea de viziune. Este vorba despre “doar noi” si o “dreptate” confuza. Este vorba deaspre mijloace nedemocratice pentru scopuri democratice.

Cei nascuti in 50-60-70 sau chiar 80 am fost considerati pe rand generatii de sacrificiu. Am trait Revolutia, am ras la bancurile cu Bula, am baut prima Coca-Cola, am mancat fara sa numeram caloriile. Astazi suntem la fel de saraci, dar liberi! Ce putem face azi cu libertatea? Sa luptam pentru un sistem care ofera tinerilor sentimentul ca dupa efort vine si recompensa, ca pot obtine un loc de munca si sa duca viata pe care o doresc.

Fiecare partid, guvern sau presedinte promite cresterea calitatii vietii, in special a generatiei tinere. Ca apoi sa prezinte (eventual) scuze ca lipsesc fondurile publice, ca nu sunt suficienti bani. In acest caz, principala provocare este de a schimba atitudinea oamenilor, in sensul de a pune o valoare mai mare pe viata acestor tineri. Educatia si dezvoltarea copiilor si tinerilor, investirea in viitorul lor, reprezinta o strategie antisaracie. Poate chiar de salvare a unor generatii.

Domnilor politicieni, mai lasati disputele politice generate de aliante cu caracter personal si conflicte de personalitate! V-ati angajat intr-un razboi cu generatiile viitoare. Copiii de astazi sunt cei care trebuie sa supravietuiasca atacului politic si economic din ultimii saizeci si ceva de ani!

Reclame
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Generatii de sacrificiu, una dupa alta. Cand oprim carnagiul?

  1. Romanasii zice:

    Daca stam in baza politicienilor sa gaseasca solutii bune SI PENTRU NOI … atunci mai avem de asteptat inca 22 de ani sau poate secole mai bine zis. E buna si abordarea asta filozofica, dar cum vezi concret iesirea din cercul asta vicios al „atacului politic si economic din ultimii saizeci si ceva de ani”? Am invatat cu totii ca notiunea de caine nu latra, dar copiii de astazi(si cei de ieri si cei de maine), au nevoie de gradinite si scoli, romanii au nevoie si de spitale care sunt lucruri concrete si nu doar „notiuni”. Am facut referire doar la aceste subiecte fiindca ele au fost in atentia lui Basescu+PDL+UDMR cand au inceput demolarea Romaniei careia ei ii spun reforma pentru a le oferi o justificare oligofrenilor portocalii-basecaturi.
    Marturisesc ca mi-a placut titlul, dar mi-ar fi placut sa abordezi si a 2-a parte din titlu „Cand oprim carnagiul?”. As fi vrut sa citesc cateva lucruri concrete punctate si nu doar generalitati si „notiuni”.

    • Anton Roman zice:

      Da, si mie mi-ar place sa abordam mai des probleme pe teme de genul „o Romanie mai buna”, „o tara mai civilizata” … Suntem suprasaturati de hulitori ai lui Basescu, Ponta, Antonescu, etc. La urma urmei, si publicitatea negativa e tot publicitate.
      Cand oprim carnagiul? E o intrebare la care pot incerca si altii sa raspunda. Daca mai intereseaza pe cineva …

      • Romanasii zice:

        Nu-ti boicoteaza nimeni dreptul de a scrie despre toate aceste lucruri. Cum deasemeni nu esti blocat de nici un fel de cvorum pentru a publica articole pe astfel de teme.
        Si poate ai dreptate – decat sa fim „hulitori” ai unora sau altora, hai mai bine sa fim aplaudaci, sa-i slavim sau sa nu spunem nimic pentru a-i lasa sa ne calce in picioare in liniste(e o ironie desigur – precizare facuta pentru basecaturi cu mintea incalcita 🙂 ).

      • Anton Roman zice:

        Nu-i vorba de boicot. Dar cand citesti numai despre basecaturi, oligofreni, oranjgutani, ti se face lehamite. Ca sa nu mai vorbim despre interesul tot mai scazut pentru aceste subiecte. Raman la parerea ca vezi totul numai in alb si negru. Nu cred ca exista subiect pe acest blog sa nu fie macar o trimitere la Basescu. E cam si cum ai consuma zilnic acelasi fel de mancare. In mod normal ti se apleaca dupa cateva zile.

      • Romanasii zice:

        Si ai facut ceva in sensul de a schimba toate astea, pentru a nu mai „consuma zilnic acelasi fel de mancare” de la care „in mod normal ti se apleaca dupa cateva zile”? Intreb din curiozitate 🙂 pentru ca-ti statea la indemana sa contracarezi aceste lucruri de la care „ti se face lehamite”.

      • Anton Roman zice:

        Da. Am renuntat sa le mai citesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s