Lelia Munteanu: “Ultimii romani (Viorel & Crin) si Pestisorul de Aur”

“Suntem in anul 2023,5.
Cât vezi cu ochii – deşert. Soarele la asfinţit aruncă asupra priveliştii o lumină tulburătoare, de Pulitzer pentru fotografie, cu irizări de cupru încins.
Dindărătul unor dune de pet-uri, apar doi petuini. Al1-Viorel şi Al2-Crin. Sunt ultimii supravieţuitori ai unui experiment reuşit: RMGC. Nu-şi vorbesc. Între ei, face naveta un peştişor de aur, care ţine morţiş să le împlinească trei dorinţe.

Al2-Crin arată ca Lawrence al Arabiei, dacă ar mai fi trăit. Al1-Ponta aduce mult cu propria-i cămilă. Se vede că umblă de luni întregi, dar sindromul deşertului îi face să se învârtă în cerc.

Peştişorul de Aur de Roşia Montană are un carneţel în care e gata să noteze. Ar fi per total şase dorinţe, iar Peştişorul e foarte scrupulos, nu vrea să le încurce.

Totul începuse bine, în urmă cu 10 ani. Eram o ţară de rentieri. Îi chemaserăm pe pricepuţii de aiurea să ne exploateze aurul, să ne scoată gazele din şist, iar noi stăteam la grătare, închiriam bone pakistaneze, cununam şi botezam. Până într-o bună zi, când a fost scoasă ultima uncie, când ultimul damf de gaze s-a risipit şi pricepuţii au dispărut fără urmă.Cianuraţi şi fracturaţi hidraulic, am pierit pe rând, îngropaţi, cu ultima bere, sub un pustiu de nisip şi piatră. Am zis mersi că am fost fericiţi până în ultima clipă.

Cei doi petuini osteniţi îşi pregătesc culcuşuri separate. S-a lăsat frigul şi s-a întunecat brusc. Doar solzii strălucitori ai Peştişorului de Aur licăresc, plimbându-se de la unul la celălalt.

– Al2-Crin, spune-mi odată cele trei dorinţe, fiindcă vreau să ţi le îndeplinesc.
– Ce interes ai să-mi împlineşti trei dorinţe? Şi de ce doar trei?
– Fiindcă sunt Peştişorul de Aur. Cu asta mă ocup.
– Bine, notează. Unu: să fiu preşedintele României.
Peştisorul de Aur notează în carneţel: ”Care România?”
– Doi: să piară presa otrăvită!
– Presa a pierit otrăvită. Pune-ţi altă dorinţă.
– Să sucombe gruparea Chiliman.
– A sucombat.
– Asta n-o mai cred. Nu-i cunoşti. Mai am dreptul la o dorinţă?
– Mai ai una. Gândeşte-te bine.
– Trei: să ajung preşedintele României!
– Pe asta ai pus-o prima.
– O mai pun o dată, să fiu sigur.

Peştişorul de Aur înoată, prin apele cianurate ale nopţii, spre culcuşul lui Al1-Viorel.
– Al1-Viorel, te rog, spune-mi trei dorinţe.
– De ce ţi le-aş spune ţie?
– Fiindcă vreau să ţi le împlinesc… Nu mă recunoşti? Sunt Peştişorul de Aur.
– Crezi că nu m-am prins că te-a trimis Băsescu? Sau poate te-a trimis chiar Crin? Se ţine scai de mine.
– Al2-Crin zice că tu te ţii după el. Te rog, Al1-Viorel, pune-ţi trei dorinţe…
– Bine. Prima dorinţă: să cadă Băsescu!
– Băsescu a căzut demult.
– Să se ridice, ca să-l văd eu cum cade!.. A doua dorinţă: să iasă Udrea din viaţa politică!
– Al1-Viorel, ce vezi tu zilnic în faţa ochilor nu e Udrea, e o fata-morgana…
– Nu contează!. A treia dorinţă: cea mai scumpă vacanţă din lume!

Peştişorul de Aur îşi cercetează notiţele:
– Nu se poate. I-am dat-o în 2013 lui Crin Antonescu”.

Sursa: gandul.info 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în De prin lume adunate și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s